Spania este poziționată în Europa Occidentală și ocupă cea mai mare parte a Peninsulei Iberice, precum și două arhipelaguri (Insulele Canare în Oceanul Atlantic, respectiv Insulele Baleare în Marea Mediterană) și două orașe (Ceuta și Melilla) în nordul Africii, precum și alte insule de dimensiuni reduse situate în vecinătatea țării. Se situează între restul continentului european și Africa, și între două zone de influență, mediteraneeană în est și atlantică în vest, lucru care determină și gradul ridicat de varietate în ceea ce priveşte relieful, clima, vegetaţia, dar şi populaţia.

Situarea geografică a făcut, aşadar, din Peninsula Iberică o punte naturală între culturile din nordul şi sudul Europei şi, în acelaşi timp, între cele ale Africii şi Mediteranei. De aceea, atunci când vorbim despre Spania, vorbim, de fapt, despre un bogat patrimoniu istoric şi cultural care se întinde de la preistorie ori de la celţi şi iberici până la greci, romani, fenicieni, gartaginezi, vizigoţi şi regi medievali.

Toţi aceştia au lăsat în urma lor o cantitate enormă de vestigii arheologice, care au rezistat până în zilele noastre. Vorbim despre situri cu artă rupestră unice-n lume, castele, catedrale, oraşe şi sate medievale.

Spre exemplu, primele urme reale ale ocupaţiei umane în Peninsula Iberică se găsesc înpeşterile Altamirei, unde s-au găsit dovezi de artă ale omului primitiv, în formă de figuri sculptate ale animalelor pe care aceştia le vânau. Aceste figurine, pe lângă elementul estetic, exprimă o puternică intenţie religioasă şi magică, ce ţine de cultul actului de a vâna. Se estimează că acestea ar fi fost făcute acum 10.000 sau 15.000 de ani în urmă.

Însă istoria documentată a Spaniei începe odată cu naşterea oraşului Gádir (actualul Cádiz), care a servit drept capitală a coloniilor feniciene în Peninsula Iberică şi care a fost construit în jurul anului 1100 î.Hr. Aşadar, primii oameni care au ajuns în Peninsulă din regiunile cele mai dezvoltate ale Mediteranei au fost fenicienii, după sursele documentare.

Fenicienii s-au dedicat exploatării metalelor preţioase, care abundau, la acel moment, în Peninsula Iberică şi astfel, odată cu ei, se naşte industria metalurgică în Spania. Tot ei sunt, însă, şi aceia care s-au dedicat pescuitului şi, prin urmare, de aici derivă marea tradiţie a industriei pescuitului din Spania şi Portugalia. Tot fenicienilor li se atribuie şi originea numelui Spania, care se presupune că ar proveni din “i-saphan-im” (Costa sau Insula Iepurilor), cum obişnuiau aceştia să o numească.

Mai târziu, fenicienii au fost substituiţi de către greci, care au ajuns prima oară în Spania în secolul VII î.Hr., unde, la scurt timp după aceea, au ridicat oraşul Emporion (astăzi Ampurias), pe coasta catalană. Întocmai precum fenicenii, grecii au colonizat zona litorală Levante, fără a pătrunde însă în interioul Peninsulei, deoarce nu aveau spirit de cuceritori, iar interesele lor erau de natură comercială. Aceştia au construit adevărate oraşe-stateautonome asemănătoare oraşelor metropolei, însă importanţa majoră a colonizării greceşti a constat în a aduce în Spania ideea comerţului, industriei şi agriculturii. Ei au fost cei care au introdus culturile de struguri şi măslin şi care, în acelaşi timp, au adus „artele spiritului”, cu teatrul, poezia şi filosofia specifică lor.

Cartaginezii au ajuns pentru prima oară în peninsulă în secolul VI î.Hr., chemaţi de populaţia feniciană a oraşului Gádir, pentru a-i proteja de atacurile unui popor indigen. Aşa a început adevărata ocupaţie cartagineză a teritoriului spaniol. Cu toate acestea, contribuţia cartaginezilor în sporirea culturii Peninsulei a fost mică: dezvoltă în continuare comerţul şi introduc conceptul de disciplină militară. De asemenea, se presupune ca frumoasele lor balerine au semănat sămânţa a ceea ce, în timpurile moderne, poartă numele de dans flamenco.

Ca urmare a toate acestea, Guvernul de Stat, Regiunile Autonome şi Municipalităţile au restaurat sute de monumente, au deschis teatre şi muzee, au înmulţit festivalurile şi au consolidat producţia de filme.

În ceea ce priveşte arta, Spania a ştiut să combine la perfecţie protejarea vestigiilor istoriei lor lungi şi bogate cu construirea de noi muzee de artă modernă, sprijinind astfel noi artişti şi îmbunătăţirea facilităţilor din muzee, dintre care unele precum Muzeul Naţional Prado, care au devenit o referinţă culturală pe plan mondial.

Diversitatea culturală a ţării favorizează manifestările festive care, la rândul lor, cu toate că sunt foarte diferite în întreaga ţară, coexistă. Deşi conform Constituţiei spaniole actuale, ţara este definită ca un stat laic, cele mai multe festivaluri şi tradiţii spaniole au o origine indubitabil religioasă, ceea ce duce la toate expresiile folclorice, unde fervoarea religioasă este combinată cu diverse activităţi păgâne şi ludice.

În Spania, anul începe cu tradiţionalele clopote de la Poarta Soarelui din Madrid, unde mii de persoane se adună pentru a sărbători venirea anului nou, acompaniind fiecare bătaie de clopot cu câte un bob de strugure. O altă sărbătoare cu tradiţie în Spania estePaştele. Această sărbătoare are loc la sfârşitul lui martie sau în aprilie (depinde de prima lună plină de după echinocţiul de primăvară) şi rememorează pasiunea, moartea şi învierea lui Iisus Hristos. În total, 15 dintre aceste moduri de a sărbători Paştele sunt considerate de interes turistic internaţional (5 în Castilla y León, 3 în Andalucia, 3 în Región de Murcia, 2 în Castilla-La Mancha, 1 în Valencia şi una în Extremadura). Mai mult decât atât, marea majoritate a festivalurilor sunt organizate în timpul lunilor de vară, din iunie până în septembrie, în funcţie de zona ţării. Tot într-o marte parte a geografiei spaniole se celebrează diverse sărbători la sfârşitul verii (sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie) prin tradiţia istorică ce coincide cu recoltarea culturilor. În plus, fiecare zonă a ţării are sărbătorile sale specifice.

Printre altele, amintim: Ziua celor trei regi (sărbătoare naţională, 6 ianuarie) când copiii primesc cadouri şi dulciuri; Festivalul de la Cadiz (11-21 martie), cel mai vechi festival din Spania, unde se organizează parade cu tot felul de costume colorate; Fallas de Valencia(12-19 martie), o petrecere pe tema arderii demonilor iernii, în cadrul căreia se organiezează lupte cu tauri şi focuri de artificii; Târgul din Sevilla (20-25 aprilie), fiind unul dintre cele mai celebre evenimente din Spania, în cadrul căruia se organizează dansuri flamenco pe toată durata nopţii, lupte cu tauri, dansuri pe stradă şi curse de echitaţie;Petrecerea San Isidro (12-21 mai) este vorba despre o perioadă de 10 zile în care se sărbătoreşte sfântul protector prin organizarea diferitor petreceri, parade, lupte cu tauri şi dansuri; Pelerinajul Figurii Sfinte (joia care urmează săptămânii Paştelui, Alicante), un eveniment important şi foarte popular, unde peste 200.000 de persoane pornesc în pelerinaj la Mănăstirea Santa Faz pentru a se închina, mai apoi, organizându-se picnicuri şi târguri de artă meşteşugărească; Alergarea taurilor (la începutul lunii iulie,Pamplona), cel mai popular eveniment din Spania, unde taurii sunt lăsaţi să alerge liberi pe străzi etc.

Datorită frumuseţii sale unice şi a aşezării geografice privilegiate, între Europa şi Africa, Spania a rămas un punct de întâlnire între est şi vest, unde diversitatea culturală şi amestecul de civilizaţii şi-au găsit un loc ideal, lăsând în urma lor o ţară plină de mister pentru ochii necunoscătorului.